Omul este un univers inchis cu legile-i proprii care-i comanda viata efemera...tot atat de departe de ceilalti oameni ca si un astru de ceilalti astri; fara niciun mijloc de comunicare reala cu nimeni...
Iluzia "comunitatii" cu alti oameni il inseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti cand deodata isi da seama ca nici parintii, nici fratii, nici prietenii ... nimeni nu il poate nici ajuta si nici macar intelege...

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Am visat ca... m-am trezit...

Aseara gandurile mi-au fost imprastiate si din nou mi-am dorit o alta ordine a lucrurilor...
E ceva ce nu pot cuprinde si nici macar intelege.
E distanta ce te aduce atat de aproape de mine incat iti pot respira aerul si-ti  pot numara framantarile...
Esti ca mine si totusi atat de diferit...

Gandindu-ma la gerul ce-a inghetat de ceva timp partea cea mai frumoasa din tine, am adormit si am oprit pentru o noapte lacrima ce n-a-ncetat sa curga din dorul nerostit...

Aseara... e seara in care am visat ca m-am trezit  si totul in  jur mirosea a tine... 

A tine... si a dragoste...

Mirosea a "noi"...!

 Era una din acele dimineti in care am deschis timida ochii sperand sa zaresc printe lenjeria mototolita de "jocul noptii", chipul tau somnoros si zambetul ce-mi cucereste de fiecare data faptura.
 Si... pentru o clipa am impartit din nou un colt de perna si imbratisarile ce le pastrasem pentru "noi"...

Aseara, am visat ca... m-am trezit in clipa cand erai doar "pentru mine"...  iar astazi imi doresc din nou un vis ce nu se va sfarsi decat atunci cand vei incepe sa crezi ca lucrurile bune traiesc numai atat cat crezi ca vor trai si niciodata mai mult...

Aseara... am visat ca m-am trezit.... si tu credeai!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu