Omul este un univers inchis cu legile-i proprii care-i comanda viata efemera...tot atat de departe de ceilalti oameni ca si un astru de ceilalti astri; fara niciun mijloc de comunicare reala cu nimeni...
Iluzia "comunitatii" cu alti oameni il inseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti cand deodata isi da seama ca nici parintii, nici fratii, nici prietenii ... nimeni nu il poate nici ajuta si nici macar intelege...

luni, 27 decembrie 2010

poate...

Poate nu ai totdeauna cuvintele potrivite pentru a linisti furtuna intr-o zi aprinsa de vara dar sigur ai totdeauna  umbrela sub care sa stau...
 poate nu sunt prea dulci povestile ce le exprimi dupa o trista calatorie sufleteasca dar sigur sunt dulci momentele cand te amuzi de "singuratate"...
poate spui lucruri prea triste, prea rare, prea grele... dar sigur spui ceea ce simti si cand simti...
poate uiti uneori cine esti si incerci prea in graba o masca... dar nu uiti ca purtand-o... uitarea-i mai grea ca-nainte...
poate razi prea adesea de vise...si tresari la-ntalnirea cu ele insa nu razi cand iubirea te poarta spre vise...
poate nu stiu cine esti... si ce esti... dar stiu cat de mult ti-este dor sa traiesti...
poate nu stii cine sunt... si ce sunt... dar stii cand te chem... sa imi vii...




vineri, 24 decembrie 2010

ganduri...

Te-am privit tacuta.
Te-am indragit in timp si-am inceput sa te iubesc cand inima-mi era prea obosita sa mai creada in ceva...
Te-am descoperit in zambete, taceri si amintiri...
M-ai cucerit atingandu-mi mainile.
M-ai alintat pastrandu-ma in brate... si vise "de demult" le-am implinit in clipele cu tine...
si daca intr-o zi ma vei gasi ca la-nceput... nu te opri gandind ca-i prea tarziu pentru o rara iubire ce n-are sfarsit si-nceput...

joi, 23 decembrie 2010

??

Ai fost vis sau realitate...?
de ai fost vis as da orice sa-mi prelungesc visarea...
de ai fost realitate... spune-mi:
Te vei intoarce...???

miercuri, 22 decembrie 2010

Saruta-ma

Saruta-mi ochii grei de-atata plans
Doar sarutarea ta ar fi in stare 
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins;
Sa-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-ncrestate
Ce vorba si surasul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea, gandurile rele
Si toate indoielile-o sa moara.
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

(Saruta-ma, Magda Isanos)

luni, 20 decembrie 2010

la inceput...

Te pricepi sa gandesti cu creierul altuia?
Daca nu...atunci foloseste-l corect pe-al tau.
;)
Aici imi scriu eu gandurile.
Caci eu...
Cand vreau sa scriu... scriu!
Cand vreau sa fac ceva... de regula, fac.
Cand vreau sa spun ceva...si nu am cui...ma descurc eu... "spun" aici...
;)
Daca nu-ti place ...esti liber "sa pleci"...