Omul este un univers inchis cu legile-i proprii care-i comanda viata efemera...tot atat de departe de ceilalti oameni ca si un astru de ceilalti astri; fara niciun mijloc de comunicare reala cu nimeni...
Iluzia "comunitatii" cu alti oameni il inseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti cand deodata isi da seama ca nici parintii, nici fratii, nici prietenii ... nimeni nu il poate nici ajuta si nici macar intelege...

miercuri, 22 decembrie 2010

Saruta-ma

Saruta-mi ochii grei de-atata plans
Doar sarutarea ta ar fi in stare 
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins;
Sa-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-ncrestate
Ce vorba si surasul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea, gandurile rele
Si toate indoielile-o sa moara.
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

(Saruta-ma, Magda Isanos)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu